Coş de cumpărături0
Home CRESTEREA PREPELITELOR Incubarea oualor de prepelita

Incubarea oualor de prepelita

Benereclozare

 

EXPERIMENT LA MICROFERMA DE PREPELITE BRASOV

In urmatoarele 16 zile va vom prezenta etapele incubarii oului de prepelita si dezvoltarea puiului in ou de la disc germinativ pana la puiul pregatit sa eclozeze. Pentru experiment am folosit un incubator Cleo 5ETP in care se incubeaza 72 de oua de prepelita la temperatura de 38.1C si umiditate 60%

Ziua 0 (26-12-2013)

Experiment incubare ziua 0

Ziua 2 (28-12-2013)
Se observa formarea sistemului circulator si deasemenea se pot observa cu usurinta bataile inimii.

Experiment incubare ziua 2

Ziua 3 (29-12-2013)

Se observa formarea coloanei vertebrale, a creierului si ochilor.

Experiment incubare ziua 3

Ziua 4 (30-12-2013)
Se observa formarea coloanei vertebrale, ochilor si a creierului. Deja o mare parte a galbenusului este impanzita de o retea puternic vascularizata.

Experiment incubare ziua 4

Ziua 5 (31-12-2013)
S
e observa ca dupa inlaturarea cojii oului reteaua vascularizata ocupa 50% din ou. Puiul se formeaza in jumatatea bombata a oului.

Experiment incubare ziua 5

Ziua 6 (01-01-2014)
s
e observa formarea membrelor inferioare si superioare si ca toate vertebratele puiul nostru are si codita care pana la eclozare va disparea prin evolutia lui. Sistemul respirator se formeaza si acesta, deja pot fi observati plananii.

Experiment incubare ziua 6

Ziua 8 (03-01-2014)
s
e observa dezvoltarea membrelor inferioare unde se pot vedea cu usurinta gherutele si superioare (aripioarele), iar codita deja nu mai este atat de evidenta ea fiind absorbita in abdobenul puiului. Totodata se vede formarea pielii si incet-incet puiul nu mai este translucid ca in primele zile de viata.

Experiment incubare ziua 8

 

Ziua 9 (04-01-2014)
Continua dezvoltarea membrelor inferioare si se pot vedea cu usurinta gherutele si superioare (aripioarele), iar pe piele se vede cum apare puful.


Experiment incubare ziua 9

Ziua 10 (05-01-2014)

Membrele sunt deja bine dezvoltate, apare ciocul, ochii se micsoreaza iar corpul este acoperit in proportie de 30% de puf

Experiment incubare ziua 10

 

 

Ziua 12 (07-01-2014)

Acoperirea corpului continua, deja puful e mare si acopera cam 90% din corp, capul se apropie de forma finala de dezvoltare.

Experiment incubare ziua 12

 

 Ziua 13 (08-01-2014)

Mai sunt doar 3 zile pana la eclozare, dezvoltarea externa nu mai aduce mari modificari, se poate vedea cu usurinta "cordonul ombilical"al puisorului prin care acesta s-a dezvoltat.

Experiment incubare ziua 13

 

 

 Ziua 14 (09-01-2014)

Mai sunt doar 2 zile pana la eclozare, dezvoltarea externa nu mai aduce mari modificari, ochii sunt singurii care vor mai suporta modificari anatomice vizibile pana la eclozare

Experiment incubare ziua 14

 

Ziua 16 (11-01-2014)

Cioc-cioc, ies afara!

Experiment incubare ziua 16

Ziua 17 (12-01-2014)

Puiul decupeaza un capacel in partea rotunjita a oului si va iesi rapid din ou.

Experiment incubare ziua 17-1Experiment incubare ziua 17-2

 

Experiment incubare ziua 17-3Experiment incubare ziua 17-4

Experiment incubare ziua 17-5

 


 

Aşa cum majoritatea dintre dumneavoastră ştiţi, perioada de incubaţie la majoritatea prepeliţelor din rasele comune (Japanese Seattle, Auriu de Manciuria, Tibetane, Polare, Tuxxedo ) este de 16-17 zile (exceptând prepeliţele californiene cu moţ, la care perioada este de 22-23 de zile, Prepelita Bobwhite - 21 de zile si prepelita Chinezeasca pitica - 15-16 zile).
Ce se ştie mai puţin este că există posibilitatea ca să apară şi la prepeliţele comune întârzieri de eclozare – e adevărat, sunt excepţii rare, noi am nimerit o asemenea situaţie o singură dată şi am mai auzit de încă alte două asemenea cazuri, unul la un partener şi altul descris pe internet (un crescător care şi-a aruncat toate ouăle în a 18-a zi cu puii în ouă aproape gata de eclozat). Nouă ni s-a întâmplat folosind ouă de la aceleaşi prepeliţe puse în aceleaşi incubatoare, folosind aceeaşi tehnică de întoarcere a ouălor; singura explicaţie plauzibilă este aceea a unei întreruperi de curent de care să nu ştim (dacă se ia curentul de la 2 noaptea la 5 dimineaţa, e posibil...). Cel puţin în cazul partenerului nostru a fost întrerupere temporară de curent, din ce ştim. În ambele cazuri eclozarea a fost una de succes, cu pui viabili (cu dezvoltare ulterioară normală) şi rată de eclozare de cca. 80%, doar că nu s-a făcut la 16-17 zile ci la 22-23 de zile. Dacă întâlniţi vreodată această situaţie, nu disperaţi şi mai ales nu aruncaţi ouăle. Dacă termenul de 17 zile s-a încheiat şi nu aveţi activitate în incubator, spargeţi 1-3 ouă şi vedeţi dacă puii sunt vii şi încă în formare. Dacă da, aveţi răbdare, sunt şanse foarte mari să aveţi pui frumoşi şi sănătoşi, chiar dacă se va întâmpla cu câteva zile întârziere. În această situaţie fiind, noi nu am mai întors ouăle din ziua a 14-a (aşteptându-ne ca eclozarea să aibă loc ca de obicei); neîntoarcerea ouălor din ziua a 14-a până în ziua a 23-a nu a avut niciun impact negativ.


Cum selectez ouăle bune de incubat?

Se elimină la selecţie ouăle prea mari, ouăle prea mici, ouăle deformate sau cu aspect morfologic atipic, ouăle cu coaja crăpată sau spartă (inclusiv microfisuri observabile la o examinare la bec sau ovoscop) şi ouăle contaminate vizibil cu dejecţii.  Sperăm că orice vânzător de ouă de incubat va face selecţia morfologică optimă pentru dumneavoastră, astfel încât să vă ofere doar ouă apte pentru incubat. Ouăle de la prepeliţele care încă nu au atins curba maximă de ouat (curbă maximă care se atinge pe la vârsta de cca. 12-14 săptămâni) şi ouăle de la prepeliţele prea bătrâne (peste un an şi jumătate) au un randament mai scăzut la eclozare. Cele mai mari rate de eclozare se obţin de la mătcile de prepeliţe cu vârste cuprinse între 8şi 15 luni, dar diferenţele sunt mai degrabă cel mult fin sesizabile, de câteva procente. Explicaţia provine din faptul că mărimea ouălor, rata fertilităţii şi viabilitatea puilor obţinuţi cresc cu înaintarea în vârstă a prepeliţelor de la care se utilizează ouă de incubat.
Ouăle cu coaja lucioasă şi cele cu coaja mată au rate de succes similare, sunt în egală măsură optime pentru incubat.


Cât timp pot păstra ouăle de prepeliţă înainte să le pun la incubat?

Este recomandat să nu se depăşească o săptămână, ca interval de timp de la ouat până la utilizarea ouălor la incubare, în condiţii optime de depozitare şi utilizând tehnicile corecte de păstrare a ouălor pentru incubat. În cazuri excepţionale se poate depăşi limita de 7 zile până la a atinge chiar 14 zile, dar viabilitatea ouălor scade constant cu trecerea timpului. Nu recomandăm utilizarea la incubat a ouălor neconforme fiziologic, care au fost refrigerate sau congelate sau care sunt mai vechi de două săptămâni, indiferent de tehnica de păstrare şi de modul de depozitare. Există mituri printre crescători care spun că nu sunt bune de incubat ouăle proaspăt ouate şi că acestea ar trebui să stea minim o zi înainte de a fi puse la incubat. Noi am testat cu rezultate bune incubarea ouălor proaspete şi considerăm acest mit ca fiind fals.În teorie, se recomandă ca ouăle se fie păstratepe o latură sau cu capul în jos, şi să fie întoarse zilnic. Noi am testat rata de eclozare la ouă ţinute o săptămână în diverse poziţii fără să sesizăm diferenţe notabile la rezultate (în speţă, randament mai slab la eclozare din cauza ouălor care au nimerit să fie depozitate cu vârful în sus în coşul cu ouă de incubat în perioada de pre-incubare).


Cum pregătesc incubarea?

Literatura de specialitate recomandă dezinfectarea ouălor înainte de a fi puse la eclozat. Noi nu am utilizat niciodată această metodă, dar am înlocuit-o indirect cu alte metode de prevenţie şi măsuri de minimizare a riscurilor de contaminare (igienă strictă a spaţiilor de creştere a prepeliţelor, sisteme de separaţie automată a dejecţiilor de ouă, sisteme de extragere automată rapidă a ouălor din spaţiul de creştere a prepeliţelor, selecţie a ouălor de incubat şi după criterii de conformitate din punctul de vedere al biosecurităţii, dezinfectare strictă a incubatoarelor între utilizări). Înainte de a utiliza incubatorul (ca şi imediat după utilizare), spălaţi-l şi dezinfectaţi-l temeinic.  Utilizaţi incubatorul într-o încăpere cu temperatură constantă, preferabil între 20-25 de grade celsius. Este o idee bună să micşoraţi transferul termic dintre incubator şi mediul ambient prin învelirea acestuia într-o pătură pe părţile laterale şi pe sub fundul incubatorului; unele incubatoare precum modelul Puiuţ mai vechi (paralelipipedic) nu reuşesc întotdeauna să menţină o temperatura uniformă în incubator, mai ales dacă temperatura mediului ambient este (sau poate fi între anumite ore) uşor mai scăzută.
Vă recomandăm insistent să NU folosiţi incubatoare care folosesc elemente constructive din lemn sau derivate din lemn (OSB, MDF etc.) nici la pereţi, nici la suporturile de ouă – lemnul nu se poate igieniza şi dezinfecta bine indiferent cât vă străduiţi şi astfel vă asumaţi riscuri uriaşe cu urmări dezastruoase la nivelul întregii crescătorii (infecţiile se răspândesc repede şi crează pagube mari cu efecte pe termen îndelungat). (De altfel, acelaşi risc este şi la creşterea prepeliţelor în cuşti din lemn). În plus, în incubatoare este căldură constantă şi umiditate ridicată, şi lemnul "lucrează" în timp, deci fiablitatea unui asemenea incubator este din start compromisă. Unii preîncălzesc incubatorul înainte de a introduce ouăle; nu e o idee rea, dar noi nu o folosim, o considerăm inutilă. Nu uitaţi să armaţi incubatorul cu apă caldă (la temperatura de 38-40 de grade celsius) în alveola sau alveolele dedicate acestui scop, în conformitate cu specificaţiile incubatorului.
În cazul în care nu dispuneţi de un incubator cu întoarcere automată sau semi-automată, însemnaţi ouăle pe una din laturi înainte să le băgaţi la incubat, ca să puteţi şti ulterior care ouă au fost întoarse şi care nu (un mic X cu markerul e suficient, de exemplu). Dacă aveţi ouă din mai multe surse, e o idee bună să le faceţi semne distincte, ca să puteţi face evaluările corecte la final.


Câte ouă de prepeliţă încap într-un incubator obişnuit, pentru ouă de găină, din comerţ?

În incubatoarele de capacitate mică, standard 56-60 de ouă de găină (de tipul Puiuţ, Puişor, Cleo 5 fără etaj, Cleo 6), se pot incuba cu succes 250 de ouă de prepeliţă, dacă se foloseşte o tehnică corectă. Pe fundul incubatorului încap de regulă 150 – 160 de ouă de prepeliţă, iar deasupra acestora se pot aşeza intercalat (dispersat) încă cca. 100 de ouă de prepeliţă. 


Cât de des trebuie să întorc ouăle? În care din zile? Ce tehnică de întoarcere a ouălor dă rezultate optime?

Unii întorc ouăle din prima până în ultima zi; noi nu le întoarcem în ultimele doua zile şi uneori nici în primele două. Nu am constatat diferenţe de rată de eclozare datorate optării pentru una din aceste variante. În cazul în care incubaţi ouă suprapuse (250 de ouă într-un incubator obişnuit ieftin), vă recomandăm următoarea procedură de întoarcere a oulor la fiecare 12 ore: ouăle care sunt deasupra, la întoarcere vor fi poziţionate dedesubt şi reciproc; ouăle care au fost poziţionate în mijlocul incubatorului vor fi poziţionate pe margini şi reciproc; toate ouăle se întorc manual la 180 de grade în jurul propriei axe (de exemplu dacă au fost toate cu marcajul în sus, după întoarcere vor fi toate cu marcajul în jos – sau invers, după caz). Nu vă faceţi griji că se răcesc ouăle până efectuaţi operaţiunea, 5-10 minute nu sunt o problemă dacă nu aşezaţi temporar ouăle scoase pe suprafete reci (podea, beton în loc de un material textil, de exemplu). Mare atenţie la manevrarea ouălor – dacă oul capătă microfisuri de la manevrare defectuoasă, indiferent cât de mici sunt crăpăturile, este un ou compromis, se poate înlătura din incubator. Nu vă îngrijoraţi şi nu vă descurajaţi (şi nu vă grăbiţi încât să vă panicaţi – nu e cazul), dexteritatea se capătă în timp. Ouăle nu se întorc în primele două zile şi în ultimele două zile de incubare (zilele 1, 2, respctiv 15 şi 16). În zilele 3-14 de incubare (inclusiv), ouăle trebuie întoarse (manual, semiautomat sau automat) de cel puţin două ori pe zi.  La incubatoarele cu întoarcere automată precum Brinsea Ova-Easy 380 Advanced EX, întoarcerea ouălor este programabilă atât ca activare / dezactivare (on / off), cât şi ca interval (variază de la o întoarcere la fiecare 30 de minute până la o întoarcere la fiecare 3 ore, programabile în paşi de câte 15 minute). Nu uitaţi să verificaţi să existe apă în alveole!
În ultimele două zile, creşteţi umiditatea în incubator prin umplerea alveolelor speciale cu apă călduţă curată şi stropind ouăle cu o pompiţă manuală cu pulverizator, cu apă caldă (38 de grade celsius) de fiecare dată când umblaţi la incubator. Un aspect de importanţă majoră în procesul de eclozare este acela al menţinerii în permanenţă umedă membrana cochilieră viscerală. Cele mai frecvente cazuri de "late death" (pui care mor în ou chiar la final, când deja au ciocănit să iasă) sunt generate de faptul că membrana cochilieră se usucă şi puiul nu o mai poate rupe. Membrana se usucă doar dacă nu mai este acoperită la exterior de coaja calcaroasă, câtă vreme este acoperită de coajă este în regulă; mare atenţie însă, imediat ce coaja s-a desprins de pe ea, fie şi de pe o porţiune mică, membrana expusă aerului ambient se usucă rapid, indiferent de umiditatea din incubator şi trebuie udată frecvent cu un pulverizator cu apă caldă (37-39 de grade).

Dinspre exterior spre interior, oul este compus dintr-o coajă calcaroasă poroasă albă cu strat pigmentat bej "stropit" maroniu; membrane cochiliere viscerale (cu cameră de aer); albuş (format din trei straturi - stratul extern fluid, stratul median dens şi stratul intern fluid); membrana vitelină (membrana gălbenuşului) cu stratul şalazifer, şalazele(care ţin gălbenuşul spre centrul oului) şi cu discul germinativ (blastoderm, popular numit "bănuţ"); gălbenuşul  (cu straturile sale suprapuse de nifelus alb şi nifelus galben).


Când pot fi ajutaţi puii să iasă şi când nu?

Dacă puiul şi-a ciocănit oul de mai mult de 18 ore fără să continuie să decupeze membrana şi coaja, puteţi încerca o intervenţie de salvare. Înlăturaţi o bucăţică de coajă şi verificaţi cu atenţie membrana cochilieră viscerală. Dacă aceasta mai este încă vascularizată (traversată de vase de sânge active, opriţi imediat orice intervenţie asupra oului şi lăsaţi-l în continuare la incubat: puiul încă nu este pregătit să eclozeze din ou. Dacă îl "ajutaţi" în această fază rupând membrana cât timp aceasta mai este vascularizată, cel mai probabil veţi cauza hemoragii semnificative pentru pui şi acesta nu va supravieţui. Dacă membrana nu mai este vascularizată, de la caz la caz, puteţi decide dacă să lăsaţi puiul să iasă singur din ou (dumneavoastră având grijă doar să fie membrana udată frecvent cu un pulverizator cu apă curată, o dată la două-trei ore), sau dacă interveniţi şi cât de mult: ciupiţi puţin membrana să ajutaţi puiul şi îl lăsaţi să iasă singur, sau pre-perforaţi cu mare grijă în continuare capacul început de pui în coajă (eventual şi rupeţi membrana dechizând "capacul" oului lăsând puiul să iasă singur din ou, sau interveniţi până la capăt şi coateţi şi puiul din ou. Ultima variantă nu v-o recomand decât după ce căpătaţi mai multă experienţă şi ştiţi bine ce faceţi; dacă desfaceţi complet "capacul" oului (coaja spartă şi membrana nevscularizată ruptă) considerăm că este un ajutor suficient acordat puiului, şi această manevră se impune doar în cazuri rare, de obicei puii se descurcă foarte bine singuri, mai ales dacă provin din ouă de calitate.


Cât trebuie ţinuţi puii în incubator după eclozare?

Unii ţin puii până se usucă; noi de fiecare dată când umblăm în incubator (o dată la câteva ore) colectăm toţi puii eclozaţi, indiferent că s-au uscat deja sau tocmai au ieşit din ouă. Îi plasăm într-un colector de pui încălzit cu bec cu incandescenţă pentru 8-12 de ore, apoi îi mutăm în maternităţile noastre cu adăpători automate, unde primesc în primele trei săptămâni de viaţă furaj de pui, apă cu un complex polivitaminic buvabil şi desigur căldură conform cerinţelor spcifice stadiului de dezvoltare.


Ce fac dacă se ia curentul?

Se înveleşte incubatorul în pături suplimentare, inclusiv pe capac (dar fără să se obtureze aerisirea incubatorului), plasând între incubator şi pături sticle cu apă fierbinte (cca. 50-60 de grade). Verificaţi o dată la 3 ore discret (fără să tulburaţi prea tare izolaţia) dacă trebuie înlocuite sticlele cu apă. Atenţie la revenirea curentului, să nu uitaţi să îndepărtaţi suplimentările acestea de la incubator, riscaţi să compromiteţi rata de eclozare mai ales dacă este un incubator ieftin, făcut din componente de calitate inferioară: noi am păţit asta cu un incubator Puişor, care a atins temperatura de 43,5 grade celsius la revenirea curentului oferind cea mai proastă rată de incubat pe care am obţinut-o vreodată. Teoretic incubatoarele de acest gen vin cu un termostat care decuplează când se atinge o anumită temperatură presetată, dar fiind componente ieftine băgate într-un incubator nepretenţios de genul Puiuţ / Puişor / Cleo 5 sau similare ca specificaţii tehnice şi preţ, rezultatul a fost nefericit. În orice caz, exceptţnd perioada verii, recomandarea este să utilizaţi acest gen de incubatoare permanent învelite în material termoizolant (pături etc.) peste tot cu excepţia părţii superioare, şi în încăperi fără varaţii de temperatură. De exemplu, la temperatură ambientală de 20 de grade celsius, din cauza lipsei termoizolaţiei, modelul de incubator Puişor în varianta veche (paralelipipedică) are deficienţe de flux de aer, ouăle de pe margini nefiind incubate la temperatura optimă decât dacă incubatorul este utilizat învelit în pături sau alte materiale cu rol similar (exceptând capacul).


Care este o rată bună de eclozat la prepeliţe? Cum ştiu cât de bune pentru incubat au fost ouăle utilizate?

La prepeliţe, se consideră rate bune de incubat cele care depăşesc 75%. Cu incubatoarele de tip hobby, ieftine, din comerţ am obţinut constant 80% rată de eclozare în condiţii de incubare cu ouă suprapuse unele peste altele, de calitate (producţie proprie), folosind tehnicile de incubare descrise. Rate de eclozare spre 90% sunt considerate excepţionale şi se obţin foarte greu cu asemenea incubatoare pe care le folosesc crescătorii mici. Ratele de incubare sub 65-70% arată faptul că fie nu s-au utilizat ouă de incubat viabile, fie nu s-a folosit o tehnică corectă de incubare, fie incubatorul prezintă deficienţe serioase de exploatare, fie au fost căderi de curent (de care a ştiut sau nu crescătorul – se poate întâmpla pe parcursul nopţii de exemplu). La sfârşitul incubării, vă recomandăm să spargeţi fiecare ou şi să vedeţi dacă sunt limpezi (infertile), dacă au pui morţi în ou şi în ce stadii de dezvoltare au murit în ou. Dacă aveti ouă de incubat din mai multe surse, vă recomandăm să însemnaţi diferit ouăle pentru a putea face evaluări distincte pe fiecare sursă. Spre diferenţă de ouăle de găină, pigmentarea specifică ouălor de prepeliţă împiedică sortarea corectă a ouălor fertile de cele infertile în timpul incubării – rezultatele le aflaţi abia la sfârşit.


Care pot fi cauzele unei slabe ecloziuni?

O rată slabă de eclozare poate avea cauze multiple. Unele se pot datora furnizorului de ouă de incubat, altele pot fi din vina crescătorului care face incubarea, din cauza aparaturii necorespunzătoare sau din cauze independente de voinţa persoanelor direct implicate:

  • o cantitate semnificativă de ouă infertile între ouăle de incubat (ouă care au fost păstrate necorespunzător, refrigerate etc.);
  • o cantitate mare de ouă improprii incubatului (ouă vechi, ouă neselecţionate corect morfologic sau ouă provenind de la prepeliţe crescute în condiţii precare de igienă sau de nutriţie, prepeliţe cu stare de sănătate alterată etc.; totul are legătură:  o furajare de calitate făcută profesional face ca femelele să fie bine dezvoltate şi să facă ouă de calitate, face ca masculii să fie virili şi în formă maximă – toate acestea influenţează calitatea ouălor de incubat) [menţiune:  de asemenea, aceasta este şi o posibilă cauză pentru eclozarea de pui slab dezvoltaţi şi cu mortalitate ridicată în perioada imediat următoare];
  • infecţii (ale prepeliţelor, ale ouălor sau infecţie în incubator datorită proastei întreţineri sau a materialului constructiv impropriu – de ex. lemn, MDF, OSB la pereţii sau tăvile incubatorului)
  • utilizare incorectă a incubatorului (setări incorecte de temperatură, umiditate etc.) sau incubator defect (nefuncţional în parametrii necesari sau chiar complet nefuncţional)
  • incubator prost construit – cea mai mare şi cea mai frecventă problemă a incubatoarelor de capacitate medie (300 - 3.000 de ouă) făcute de diverse persoane care se pricep la partea electrică şi electronică dar nu şi la partea de fizică (optimizarea fluxului curenţilor de aer prin tunele de aer care să asigure uniformizarea temperaturii în întreg incubatorul), am întâlnit plângeri de acest gen din partea utilizatorilor atât pentru incubatoare artizanale făcute de diverse persoane cât şi de singura firmă care face incubatoare de asemenea dimensiuni din ţară, la Arad – mulţi dintre cumpărători nu ştiu cum sa le vândă, să scape de ele, şi toţi se plâng de aceleaşi probleme;  mare păcat, dar asta este);
  • tehnică incorectă de incubare (microfisurarea ouălor la întoarcerea manuală, depozitări intermediare improprii etc.);
  • căderi de curent.

Cum interpretez reultatele incubării?

Mulţi pui cu deficienţe ("pui crăcănaţi"), sau/şi pui care eclozează mai repede decât ar trebui: temperatura de incubare este prea mare. Dacă aveţi un incubator care permite ajustarea temperaturii, reduceţi temperatura de incubare cu 0,5 grade celsius. Dacă nu aveţi un incubator care să permită setarea temperaturii, amplasaţi incubatorul într-o încăpere care să aibe temperatură constantă şi mai coborâtă cu 2-3 grade celsius decât cea iniţială.
Pui care eclozează mai tâziu decât ar trebui: Temperatura constant prea joasă în incubator (procedaţi invers faţă de recomandarea anterioară) sau scădere temporară a temperaturii de incubare, pe parcursul perioadei de incubare. Dacă întâlniţi vreodată această situaţie, nu disperaţi şi mai ales nu aruncaţi ouăle. Dacă termenul de 17 zile s-a încheiat şi nu aveţi activitate în incubator, spargeţi 1-3 ouă şi vedeţi dacă puii sunt vii şi încă în formare. Dacă da, aveţi răbdare, sunt şanse foarte mari să aveţi pui frumoşi şi sănătoşi, chiar dacă se va întâmpla cu câteva zile întârziere. În această situaţie fiind, noi nu am mai întors ouăle din ziua a 14-a (aşteptându-ne ca eclozarea să aibă loc ca de obicei); neîntoarcerea ouălor din ziua a 14-a până în ziua a 23-a nu a avut niciun impact negativ.
Puii eclozează într-un interval larg de timp (diferenţe mai mari de 48 de ore între primii pui şi ultimii pui eclozaţi din aceeaşi serie): ouăle nu au fost incubate la aceeaşi temperatură / au existat diferenţe de temperatură în interiorul incubatorului care nu au fost compensate prin utilizarea unei tehnici adecvate de intoarcere a ouălor (în special rotirea ouălor în diferite zone din incubator la fiecare întoarcere: ouăle care au fost poziţionate sus schimbă locul cu cele din stratul de jos, cele care au fost în mijlocul incubatorului cu cele care au fost spre exterior etc.); ouăle provin din zile de recoltare destul de distanţate unele de celelalte.
Pui morţi în ultima fază de dezvoltare, chiar la eclozare ("late death" sau "death in shell"): umiditate incorectă în incubator / eclozionator, cazuri multiple de membrană cochiliară nevascularizată uscată pe care puiul n-a avut forţa de a o mai rupe pentru a ieşi din ou.


Cum ştiu cât de proaspăt este un ou?

Fără un set de analize de specialitate nu se poate determina cu precizie prospeţimea unui ou. Cu toate acestea, există câteva tehnici de estimare:

  • cu cât un ou este mai vechi, cu atât stratul median dens de albumină se fluidizează şi şalazele slăbesc ţinerea membranei viteline spre centrul oului; spre diferenţă de un ou proaspăt, un ou mai vechi va prezenta la examinarea conţinutului pe o suprafaţă întinsă un gălbenuş mai întins şi un albuş mai puţin ferm şi cu o opacitate mai scăzută.
  • un ou refrigerat îşi păstrează caracteristicile similare unui ou proaspăt mai mult timp decât un ou ţinut la temperaturi normale (de exemplu, un ou pregătit pentru incubare).
  • ouăle de găină proaspete se scufundă când sunt introduse în apă, ouăle mai vechi plutesc [nu am probat dacă este valabil şi la ouăle de prepeliţă;  am pus deja la păstrat ouă de test (un comparativ ouă refrigerate vechi / proaspete şi ouă păstrate la temperatură normală, vechi / proaspete), vom proba şi vom modifica această informaţie aici pe site numai să se învechească ouăle suficient încât să putem testa]; ouăle refrigerate par mai proaspete decât sunt în realitate, astfel că vom testa şi ouăle la temperatura de refrigerare, şi aceleaşi ouă după atingerea temperaturii ambientale.

Dacă aveţi întrebări legate de incubarea ouălor de prepeliţă în crescătoriile de prepeliţe de nivel mic şi mediu, vă rugăm să ne contactaţi si să ne întrebaţi. Întrebările frecvente şi răspunsurile aferente vor fi adăugate aici pe site. După cum v-am obişnuit, site-ul este în continuă creştere şi vă vom oferi informaţii noi frecvent. De asemenea, vă rugăm să ne spuneţi dacă vă doriţi să abordăm prioritar anumite subiecte despre care aţi vrea să aflaţi mai multe informaţii, o vom face cu cea mai mare plăcere prin intermediul site-ului astfel încât fiecare vizită virtuală a dumneavoastră aici la Microferma de prepeliţe Braşov să fie răsplătită cu informaţii, sfaturi şi ponturi folositoare. Sperăm ca prin informaţiile oferite să vă ajutăm să creşteţi împreună cu noi, frumos, serios şi durabil, făcând lucrurile performant şi utilizând optim esursele de care dispuneţi.

În aşteptarea sugestiilor dumneavoastră, următorul subiect pe care îl pregătim va fi cel legat de creşterea puilor de la eclozare la maturitate – tot ce trebuie ştiut referitor la hrănire, adăpare, condiţii ambientale etc. care să permită dezvoltarea optimizată a puilor şi tineretului de prepeliţă.
Fiţi aproape de noi!

 

 

Abonare la Newletter

Contact